anamnesis

amintirea aceea trebuia să rămână acolo ca un soldat în armata de teracotă

nimeni niciodată nu ar fi trebuit să conducă lumina spre el

să-i distrugă culorile feţei

s-a întâmplat altfel

unii scriu tot felul de tâmpenii pe wall-uri

de exemplu că totul se întâmplă cu rost

ce rost avea să-i găsesc telefonul pe net căutând lanţuri Gall?

să aflu că el a turnat acea rachetă de tenis din aluminiul

pistoanelor unui tractor aruncat la fier vechi

aveam părul cârlionţat pe atunci

nu-mi mai plăcea alergatul porumbeilor cu tricicleta

lumina-mi trăgea umbra spre focul de sub creuzet

dinspre salcâmi se auzea mondial/ iubire bibelou de porţelan

Hephaistos o aşeza-n rame presând nisipul cuarţos de la exterior spre interior

ultimele picături de metal alb au căzut din ciocul de faianţă al vasului

le-am cules din praf şi l-am rugat să-mi dea găuri pentru o amuletă.

─  mai târziu...! mi-a zis

─  mai târziu...

de atunci nu a mai existat apus sau răsărit

doar o mişcare bezmetică a soarelui bolnav de cataractă