duminică, 28 octombrie 2012

Onirograme | În câteva zile îmi va ieși de sub tipar o nouă carte

Onirograme


Distinsul poet Marin Ifrim a avut amabilitatea de a scrie cuvântul înainte al volumului de versuri, din care redau mai jos câteva fragmente.


În loc de prefață

    După debutul editorial cu volumul de versuri „Pareidolia”, editat de „Humanitas”, ca urmare a câştigării Concursului de Debut Literar Unicredit, ediţia a IV-a, 2011, buzoianul Laurenţiu Belizan păşeşte ferm spre cititori cu un volum de „Onirograme” cel puţin la fel de interesant ca şi primul. [...] Fără nicio ezitare, printr-o întâmplare care, probabil, ţine de destin, Laurenţiu Belizan găseşte torţa stinsă a onirismului, o reaprinde şi îşi face cărare sigură printr-un spaţiu fabulos, în care acumulările de cunoştinţe şi experienţă a supravieţuirii fizice şi spirituale sunt strâns legate de: „cosmogonie, ontologie, metapoezie” etc. Chiar şi numai din titlurile poemelor se poate constata complexitatea „lumii lui Belizan”, una care depăşeşte chiar şi atipicul, când inefabilă, când dureros de palpabilă, uneori ferecată în aceste titluri definitive şi definitorii: „androidul şi poezia”, „triumviratul suprarealist”, „praf levantin”, „stonehands”, etc.  Întotdeauna, poeţii autentici, cei care au, într-adevăr, ceva de spus, sunt dublaţi de un bun simţ învăluit în silenţiozitate. [...] Pariez fără ezitare pe versurile acestui poet matur încă de la debut. Ba chiar aş îndrăzni să spun, cu riscul de a inflama „academicienii” poeziei locale, că acest volum este, după părerea mea, cea mai bună carte de versuri apărută în Buzău în ultimul deceniu. O carte care ar merita cu prisosinţă un premiu naţional la una din competiţiile literare profesioniste. Ar mai fi multe de spus. [...]

 Textul integral îl puteți citi aici
                                                                                

duminică, 10 iunie 2012

akedia

© Laurenţiu Belizan

plouă
peștii dipnoi ies din cărămizile nearse
se târăsc spre ochiuri de apă
în ele demonul plictiselii
rânjește aranjându-și gulerul înalt scrobit
ai gura cusută
când încerci să țipi
ațele se întind ca un acordaj
corpul devine o cutie de rezonanță
sângele se coagulează în semințele fructelor
apa urcă prin capilaritate
o dungă neagră se mișcă pe trup
trădând-o
încă nu te hotărăști să te întorci
e plăcut acolo
ești un ou într-un cuib de țestoasă
carapacea va crește groasă
peste o sută de bătăi ale ceasului cu lanț de argint
timpul s-a spart în mii de lighioane
care îți mănâncă celulele
cangrenate de gânduri
aș vrea să mă auzi
scot cuvintele de parcă aș merge
pe un pod de frânghii
dacă mă vei întreba unde sunt
nu voi ști
dar dacă nu mă întrebi
voi afla

joi, 7 iunie 2012

Palmaresul Festivalului internaţional de literatură "Tudor Arghezi" - Ediţia a XXXII-a, 2012




Decernarea premiilor
1. Premiul “Opera Omnia”, atribuit unor scriitori străini de prestigiu internaţional:
Bengt Berg, Suedia
Lidija Dimkovska, Macedonia / Slovenia



2. Premiul “Opera Omnia” atribuit unor scriitori români de prestigiu:

Ion Pop (critică literară)
Aurel Pantea (poezie)



Ana Blandiana
3. Premiul “Opera Prima” (debut în volum):                                          

Laurenţiu Belizan, Buzău / volumul Pareidolia, Ed. Humanitas, 2011

Horia Gârbea








4. Premiul pentru promovarea operei argheziene:

Mircea M. Pop, Germania
Adam Puslojic, Serbia
Gelu Costea, România




5. Premiul pentru volum în manuscris:

Radu Niţescu, Bucureşti




6. Premiile pentru grupaj poezie:
Premiul I - Mihai Gheorghe, Motru
Premiul al II-lea şi Premiul revistei ,,Ramuri” Craiova - Ana-Maria Lupaşcu, Suceava
Premiul al III-lea - Andreea Teliban, Bucureşti
Menţiune – Andra Gabriela Prodea, Bucureşti
Premiul revistei ,,Acolada” Satu-Mare - Marina Popescu, Bucureşti
Premiul revistei ,,Argeş”, Piteşti – Andrei Velea, Galaţi




7. Premiul pentru argheziologie:

Ela Iakab, Lugoj, volumul “Deşertăciune şi asceză”


Juriul naţional:
copreşedinţi: Ana Blandiana, Dan Cristea
 membri: Paul Aretzu, Mircea Bârsilă, Gelu Birău, Zenovie Cârlugea, Ion Cepoi, Gabriel Chifu, Nicolae Dragoş, Dragoliub Firulovici, Horia Gârbea, Gheorghe Grigurcu, Ion Popescu-Brădiceni, Spiridon Popescu


Director onorific: Horia Gârbea
Mitzura Arghezi și Ion Popescu-Brădiceni

duminică, 13 mai 2012

Răzvan Țupa despre ”Pareidolia”

Răzvan Țupa
Răzvan Țupa este un poet important al generației tinere, laureat pentru debut, în 2001, al Premiului naţional pentru poezie „Mihai Eminescu“, organizat la Botoșani. Informații despre el veți găsi aici .

În decembrie 2011 publică un articol critic, o analiză a celor mai importante volume de versuri apărute anul trecut. Iată opinia lui în legătură cu ”...volumul publicat de Humanitas, „Pareidolia” de Laurenţiu Belizan. Aici atmosfera poeziei trimite la scenariile metafizico-metaforice ale anilor 60, dar contribuţia privirii contemporane asupra acestei tematici este notabilă, garderoba lingvistică fiind îmbogăţită cu referinţe de azi.”

Articolul întreg îl puteți lectura pe site-ul autorului

duminică, 6 mai 2012

onirosectomie


© 2012 Laurenţiu Belizan


durerea este radială
urcă prin viscere
acid formic prin labirintul arboricol
capilarele desenează guernica

am crezut că o să-mi treacă:

o clipă prinsă într-o picătură de apă
privită în soare / un diamant care își dă duhul
aburind cerul

au încercat să unifice cele patru forțe

duhul lui heisenberg bântuie coridoarele subterane
particula lui dumnezeu s-a rătăcit
plânge într-un cotlon
la ei ajung sunete guturale

vaca elvețiană de deasupra

a apărut deja în reclama la ciocolată
ultimul fir purpuriu de iarbă retezat
ar putea declanșa un șir de evenimente catastrofale

melancolia este ultimul andidot

durerea devine lavă rece
se revarsă
în firidele întâmplărilor

dacă scufunzi mâna

între degete va crește placentă

duminică, 29 aprilie 2012

zgomot de fond


diferența de nivel e mică
îl întâlnești
îți zâmbește și uiți că mai devreme erai un ciuline încurcat în blana unei intersecții
trebuie să începi cu ceva familiar
să uiți că mâna întinsă este și a celuilalt
am început cu bogdan
schizofrenia lui inventase o fabrică de armament sub poalele tâmpei
în ochiul tâmplei, m-a corectat al treilea
bogdan își târăște mama prin stâncă
sancho panza îi dă zilnic medicamente lângă un izvor

începem să ne jucăm cu zecile de ani
din morile de vânt am rămas noi
cu amintirile jupuite arse
ca trupurile de lângă domul hiroshimei
ce mișto i-a dat un cap în gură ăluia de la bucurești
până dimineață a încercat să-i învețe pe pârnăiași calculul diferențial
când i-au dat drumul și-a lăsat acolo umbra să se joace de-a păianjenul de companie

se întâmpla ceva, oamenii se apropiau de noi, treceau nefiresc de repede
ziua ne înfășura în fire de mătase ca să ne digere mai târziu

din biroul lui sensul giratoriu pare cutia de rezonanță a unei mandoline
pe un perete o pereche de ukulele păzește un flaut chinezesc de bambus
tragi un pic la narghilea?
de ce nu, ultima dată eram în club A, fetele purtau sacouri cu bureți la umăr
și ne priveau de sub părul înfoiat de păun
Madona abia se lăsase de prostituție
atunci eram doar în primul cerc

tu ai trecut dincolo de câteva ori
aș vrea să-mi povestești
să fiu doar un zidar fără echer și șorț
să înțeleg cum ficatul lui
este acum al tău
să-mi mărești ochiul acela de pe tabletă
schema este la -1
banii se transferă în contul virtual
pariurile online au început
trebuie să fii cumpătat

la toamnă o să-ți dau țuică din prunul meu
să nu te sperii, o să fie un pic roșiatică
sub cazan trebuie să bagi vreascuri cât mai subțiri
uite, cam așa, cât degetele mele


luni, 23 aprilie 2012

Recenzie Andrei Velea - ”Pareidolia”

Am citit cu plăcere și curiozitate recenzia lui Andrei Velea publicată în revista Dunărea de jos, numărul 122, aprilie 2012 și pe blogul personal. Să fii scriitor și critic literar, așa cum este el, presupune să ai curaj, să fii altruist și încărcat cu o mare doză de empatie. Pentru că această dublă calitate te face vulnerabil într-un teritoriu bântuit uneori de o competiție acerbă, cu aere de multe ori burlești sau tragicomice.
Cu toate că ne-am intersectat de câteva ori în mediul literar virtual, curiozitatea mea deriva din faptul că nu știam cum va încadra acest volum, ce repere va oferi cititorului. Întotdeauna există un risc atunci când sugerezi o poziție axiologică, când dai verdicte.
Părerile lui sunt argumentate și exprimate cu eleganță. El face o radiografie interesantă a cărții și îl asigur că voi ține seama de obiecții.

 Îi mulțumesc și mărturisesc că sunt onorat de strădania lui.

Iată câteva extrase:

Laurenţiu Belizan nu are poeme slabe, ci foarte multe poeme bune şi câteva excelente. El este, după cum remarcau şi alţi cronicari, un calofil. Poeme de dragoste, vag erotice, amintiri, referiri la lecturi şi realităţi medicale sau tehnologie, tot felul de meditaţii despre poezie sau despre viaţă, toate sunt prinse cu măiestrie şi rafinament într-o „broderie” de peste 190 de pagini.[...]
Horia Gârbea spunea undeva: „douămiismul apune şi e schimbat pe altceva” (http://horiagarbea.blogspot.com/2012/02/chiar-asa-schimbare-de-paradigma-in_28.html). Între numele care par a aduce „o schimbare de paradigmă în poezia românească”, figurează şi cel al lui Laurenţiu Belizan (cu eticheta de „ceva mai calofil”). Eu nu văd aşa. Îl văd, intr-adevăr, „ceva mai calofil” pe Laurenţiu Belizan, însă îl văd înafara oricărei „schimbări de paradigmă poetică”. Un poet bun pur şi simplu, înafara oricărei generaţii.”


marți, 28 februarie 2012

”Chiar așa? Schimbare de paradigmă în poezia românească? ”

Într-un articol dedicat volumului ”Copci”, debut al lui Matei Hutopila, Horia Gârbea, președinte al Asociației scriitorilor din București, face o interesantă remarcă:

”...se schimbă ceva, și se schimbă „destul de radical”, scuzați forțarea, în poezia noastră: douămiismul apune și e schimbat pe altceva.
            Mă întemeiez pe Hutopila (poeme extraordinare, unele, precum cel intitulat CFR), pe Andrei Dosa (mai „lucrat” acesta), pe Radu Ianovi, pe Crista Bilciu (remarcabilă teatralitate a textului, amintind cumva de Saviana Stănescu, dar în altă zonă tematică), pe Laurențiu Belizan (ceva mai calofil), toți debutanți. Să ne uităm și la mai experimentatele Diana Iepure și Eliza Macadan care ies din „tiparul” deja cam obosit al lui „ce se scrie acum”, la Ciprian Măceșaru din ultimul volum. Strict (dar strict!) sub aspectul noutății, pentru că valoric am îndoieli serioase și consider că nu au fost convingătoare pînă acum, pot să le alătur și pe Medeea Iancu și pe Iulia Militaru.
            Nu aș putea contura un „portret robot al poetului douămiizecist”, dar simt foarte clar că se schimbă ceva....”

Articolul complet îl puteți citi aici  : 
Chiar așa? Schimbare de paradigmă în poezia românească?

luni, 30 ianuarie 2012

rosebud

desprinderea este grea uneori
mă îmbrac încet ca un toreador
la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne

o iubire este ca o vertebră ieșită din rând
apăsând nervul luciferic
te doare prezența dar și absența ei

suferința poate fi cool uneori
pucioasa a început să sfârâie în aerul gomorei
o pasăre ciugulește cerul

trebuie să ies
ca o mână prin piatră
ca o plantă prin asfalt
până atunci nu-mi pot purta numele

cum se retrage viața
aidoma unei răni supurânde
care se vindecă până pielea universului
vibrează în stringuri!

o să râzi
dar mâine trebuie să merg la trezorerie
să mut banii rămași în bancă
o să mă țin de promisiune și nu voi arăta nimănui acea hârtie cu antet

fulgere globulare sfârâie prin iarbă înaltă
maimuța chita a murit visându-l pe johnny weissmuller
asta nu are nicio legătura cu iubirea lombrosiană
de la bamboo

orașul este un vasilisc
te face să te simți atât de viu în prezența morții!
gemete spârcâieli horcăitul orgasmic întind o plasă
de parcă toată fericirea din lume ar fi dispărut

povestașul are nevoie uneori să asculte
să strângă semințe
orice detaliu va crește într-o zi ca o liană
va străpunge pixelii retinei
ip-urile minții

nostalgie înseamnă durerea unei răni vindecate
sunt atâția oameni care nu se pot spânzura pentru că au picioarele murdare
inocenții sunt cei mai periculoși

oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger
între degetele lui andy warhol?

să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării
să aflu cum funcționează
bucata asta de cer care plutește în tine