vineri, 14 noiembrie 2014

loisir


senzaţional
Indiana Jones îmbrăcat în costum de crocodil
se va lăsa înghiţit de o anaconda
minicamere cu laser vor transmite live dinăuntru
este un lucru îngrozitor spun unii
asta ar putea ucide animalul
petiţii online tam-tam can-can bla-bla

tu mă iubeşti în timpul liber eu în rest
asta îmi ţine pielea curată  fără riduri
prizez ura cea de toate zilele în doze mici
simfonia electrică din creier nu lasă în umbră niciun instrument
mă trezesc în vis cu o lighioană în cerul gurii
merg  pe umbra ta ca pe o frânghie întinsă deasupra niagarei
de undeva se  aude un râs  sfâşietor

dimineaţa sunt mai înalt
alerg  prin halde
zgura din crampoane zboară în iarbă
mă priveşti de pe margine
mitriade e supărat că nu poate muri nici azi
îi iei mâna i-o cufunzi  într-o băltoacă
căuşul palmei ca un clopot
are  aer  pentru o respiraţie între două săruturi
să mergem draga mea!
să ne întoarcem în oraşul ăsta ca într-o anaconda
asfixiaţi de o stranie nevoie de frumos





duminică, 12 octombrie 2014

Festivalul naţional de literatură "Agatha Grigorescu Bacovia", ediţia a VIII-a, 2014

Festivalul naţional de literatură "Agatha Grigorescu Bacovia", ediţia a VIII, 2014

Marele Premiu „Agatha Grigorescu Bacovia”: Laurenţiu Belizan – Buzău

PREMII POEZIE

Premiul „George Ranetti” (I poezie) –
Ioana Vintilă - Sibiu

Premiul revistei Fereastra pentru poezie (II/III, ex aequo)
1. Iulia Ivasiuc – Bucureşti

2. Ioan Peia – Giurgiu

MENŢIUNI: Maria Stan, Oana Pop, Andrei Zbârnea, Ion Maria, Mihaela Aionesei, Daniel Bratu

PREMII PROZĂ

Premiul GHEORGHE EMINESCU (I proză): Dorin Mureşan - Cluj-Napoca.

Premiul Leonida Condeescu: (II proză) Radu Părpăuţă - Iaşi.


Premiul Revistei Fereastra (III proză) - Corina Bran - Cluj-Napoca

MENŢIUNI: Militaru Corina, Claudiu Şimonaţi, George Anton, Irinela Vişan, Laza Neculai, Radu Ion Dragomir (menţiune acordată de revista Fereastra).


Foto: Laurenţiu Bădiciou



Foto: Laurenţiu Bădiciou

duminică, 5 octombrie 2014

Cinci minute de vorbă cu Dinu Săraru

Invitatul de onoare al festivalului naţional de literatură Aghata Grigorescu Bacovia, ediţia a opta, a fost marele prozator Dinu Săraru. Amintirile evocate de domnia sa au făcut deliciul numeroasei asistenţe, întregul eveniment fiind, de altfel, transmis în direct de postul local de televiziune. Maestrul are un fel savuros de a povesti, cu fine volute, agrementat de umor. Printre altele, a povestit cum l-a cunoscut pe Sadoveanu, despre cum nu i s-a difuzat la TVR piesa de teatru "Întoarcerea tatălui risipitor" care era programată cu mult timp înainte, pentru că în ziua respectivă se întorcea Ceauşescu dintr-o vizită oficială din Yugoslavia.

După festivitatea de premiere, am avut deosebita plăcere să vorbesc cu domnia sa. Ştiind că sunt din Buzău, m-a întrebat dacă mai există parcul Crâng. În timpul discursului său, referindu-se la faptul că bugetul nu e deloc generos în privinţa culturii române, spusese că unul dintre motive îl reprezintă furtul ca din Codrii Vlăsiei. Mi-am amintit de acest lucru şi i-am spus că nici aceşti codri nu prea mai există, parcul Crâng fiind doar un crâmpei. A zâmbit, spunându-mi că trebuie să ne păstrăm optimismul ca naţie.

Una peste alta, a fost o întâlnire pe care nu o voi uita prea curând, sper că niciodată...Mai jos este momentul de rămas bun.

Dinu Săraru


Foto: Lucian Mănăilescu


vineri, 25 iulie 2014

Anabasis / călătorie spre interior



cu băieţii la o bere conceptele iau forma bulelor de pe marginea halbei
se măresc apoi dispar suflate de un copil
ca într-o fotografie developată în timp ce uşa se deschide din greşeală
vezi adevărul doar o secundă şi hârtia se înnegreşte

dacă o fărâmă din inima ta s-a trezit pentru mine e suficient
pe acolo pot intra trăgând albastrul cerului în fire

vei spune că suntem un apendice al absurdului
precum un poem perfect rupt în bucăţi şi mestecat în graal
dar hârtia poate redeveni pom
un pom cântând din rădăcini în urechile nopţii de cheratină
ştiu / moartea dă dependenţă
trebuie să atingi măcar o dată coarnele taurului din Pamplona
numai aşa poţi avea acces la extazul pe care în această realitate îl ratezi
oricât l-ai pândi te prinde cu garda jos

şi dacă nimic din astea nu s-ar întâmpla
şi dacă gura ar ţine locul inimii
tot nu aş întreba „ ce-ai face Doamne fără mine”
aş ieşi cu capul înainte din dragostea asta prin oamenii-oglinzi
până am rămâne doar noi doi
un lotru
şi Tenzing Norgay


miercuri, 9 iulie 2014

plenitudine

fiecare secundă cufundată în styxul realităţii
smulsă somnului este o un ac înfipt sub unghii
poate Ghilgameş nu voia să învingă moartea
doar să simtă implozia lentă a fricii şi poezia fermentată de lumină

în pleoapa visului mişcam obiectele din jur
simţind reculul şi depărtarea ca o personificare a dragostei
stringuri de cenuşă prinse în alveole albastre
decorau peretele de la intrare
deasupra uşii desenat în 3D
îmbrăcat în jeanşi tricou mulat pe corp şi pantofi casual
Dante mă ţinea de mână
am ieşit prin globul ocular
degetele lui încrucişate la spate mişcau întunericul ca pe un pachebot
orchestra cânta aproape de gheţar
de departe atingeam clapele pianului
corzile necorodate ale viorilor
ţinând soarele captiv în dovleacul scobit din vârful catargului

ochii tăi au intrat în REM
îţi aminteşti deodată fata cu braţe ca două arce de cerc
între degetele uşor depărtate scântei brodaseră o membrană de mamifer marin
cum apăsa pachetul de ţigări
îl şi ridica trepidând ca o rachetă înaintea decolării
fixându-l brusc în cerul palmei
cotul ei se sprijinea pe o carte
lumea întreagă dizgraţios de cuminte
nimic dislocat toată fericirea era la locul ei în adâncituri hexagonale
doar coperta neagră se înălţa cu evantaiul curbat al foilor
al doilea înveliş căzând neruşinat pe orizont

te trezeşti
oraşul este o cameră mai mare
podeaua un peisaj selenar
puterile telekinetice au dispărut sau poate nu
te mişti în aerul cu miros de miere
cobori treptele
urcăm
strada este un fermoar peste o rană
ne închidem în ea
câte poeme
atâtea copci
şi bani de argint pe ochii vremii

sâmbătă, 21 iunie 2014

silhouette


îţi trebuie forţă să rămâi singur
să-ţi îmbraci gândurile în staniol
dând culoare vieţii

întotdeauna ai de ales:
poţi face lumea mai acceptabilă
sau să te tolerezi pe tine – cel din afara ta

cu el nu ai aproape nimic de împărţit
poate corpul vesperal
adevărurile fruste – cruste ale minciunii
şi norii – pleoape zdrenţuite ale cerului
sub care Putin învaţă cocorii să zboare

autorul scrie de multe ori închis în oglinda vorbelor
cu gândul la exhibările purificatoare
mi-aş dori să fiu mai degrabă chiromantul actelor ratate

sper că
oamenii nu sunt metastaze ale lui Dumnezeu
şi nu mă voi topi în întunericul umbrei mele
la capătul curcubeului există totuşi ceva

sâmbătă, 7 iunie 2014

La solitudine



savanţii au clonat urechea lui Van Gogh
scannerul urmăreşte precis curbura
lobilor inimii creierului
soarele a devenit o lumină oarecare pe cer
abia atingi vârful miilor de cuvinte
skipper pe un velier în ape fără maree

pe insulă din ramuri de sequoia cresc suflete
fructe de aer vrăjit ieşind unele din altele
atingând pământul

zilele-piranha pătrund în vene cave aorte capilare
distilate în penumbra crudă a vieţii altora
simt
ştiu că trupul tău este un gând al meu simplificat
şi sunetele din jur se hrănesc cu epiderma îngroşată
de sub călcâiul lui ahile

mintea refuză vacanţe în caraibe
efluvii frumos mirositoare
acolo delfinii se sinucid cu cinism de dragul artei pe nisipul alb
şi cuvintele stau în teci ca ghearele unei leoaice cu pui