duminică, 10 mai 2015

selfie cu Dumnezeu


orice altceva e mai bun decât mi se întâmplă
ar trebui definit cuvântul „bun” nu-i aşa?
aproximările pot fi un exerciţiu al învierii
ai crede că vreau să rămân aici
personaj în istoria asta a gesturilor mărunte
să trec prin mine fiecare linie a trupului tău

în lumea aceea zeppelinul era singurul lucru adevărat
se plimba prin cerul palmelor tale
dragostea urcase multe octave
literele scrise cu markerul
creşteau mereu
jos lumea se zvârcolea într-un aer gotic
pe terasa unei cafenele Tristan tăia ziarul cu mondenităţi
sângele cuvintelor amputate se coagula rapid
prietenii râdeau îndesând mâna-n punga de supermarket
le mâncau pofticioşi ca pe nişte madlene
şi zeppelinul se prăbuşea într-o reluare lentă
căderea asta trebuia să ţină nimicul şi lipsa de sens în frâu
ştiu ştiu
ar trebui să tac
pentru că şi diavolul citează uneori din scriptură
o să merg cât mai departe
deşi cândva şarpele a avut picioare
şi mincinoşii sunt mai inteligenţi
mai creativi

 o să merg pe drumul ăsta
 lucrurile sunt orbitor de simple
cu iubirea ta ca o ameninţare
ca o promisiune