selfie cu Dumnezeu

orice altceva e mai bun decât mi se întâmplă

ar trebui definit cuvântul „bun” nu-i aşa?

aproximările pot fi un exerciţiu al învierii

ai crede că vreau să rămân aici

personaj în istoria asta a gesturilor mărunte

să trec prin mine fiecare linie a trupului tău

în lumea aceea zeppelinul era singurul lucru adevărat

se plimba prin cerul palmelor tale

dragostea urcase multe octave

literele scrise cu markerul

creşteau mereu

jos lumea se zvârcolea într-un aer gotic

pe terasa unei cafenele Tristan tăia ziarul cu mondenităţi

sângele cuvintelor amputate se coagula rapid

prietenii râdeau îndesând mâna-n punga de supermarket

le mâncau pofticioşi ca pe nişte madlene

şi zeppelinul se prăbuşea într-o reluare lentă

căderea asta trebuia să ţină nimicul şi lipsa de sens în frâu

ştiu ştiu

ar trebui să tac

pentru că şi diavolul citează uneori din scriptură

o să merg cât mai departe

deşi cândva şarpele a avut picioare

şi mincinoşii sunt mai inteligenţi

mai creativi

 o să merg pe drumul ăsta

 lucrurile sunt orbitor de simple

cu iubirea ta ca o ameninţare

ca o promisiune