sâmbătă, 7 iunie 2014

La solitudine



savanţii au clonat urechea lui Van Gogh
scannerul urmăreşte precis curbura
lobilor inimii creierului
soarele a devenit o lumină oarecare pe cer
abia atingi vârful miilor de cuvinte
skipper pe un velier în ape fără maree

pe insulă din ramuri de sequoia cresc suflete
fructe de aer vrăjit ieşind unele din altele
atingând pământul

zilele-piranha pătrund în vene cave aorte capilare
distilate în penumbra crudă a vieţii altora
simt
ştiu că trupul tău este un gând al meu simplificat
şi sunetele din jur se hrănesc cu epiderma îngroşată
de sub călcâiul lui ahile

mintea refuză vacanţe în caraibe
efluvii frumos mirositoare
acolo delfinii se sinucid cu cinism de dragul artei pe nisipul alb
şi cuvintele stau în teci ca ghearele unei leoaice cu pui