vineri, 11 noiembrie 2011

Lansare de carte - 25 noiembrie 2011

Câştigători ai ediţiei a IV-a a Concursului de Debut Literar UniCredit, Petru Albu, Dumitritiţa Stoica şi Laurenţiu Belizan îşi vor vedea visul cu ochii - să îşi publice creaţiile şi astfel, să se lanseze în lumea literară!

Vă aşteptăm alături de membrii juriului - Radu Paraschivescu, Liviu Papadima şi Paul Cernat la evenimentul de lansare a volumelor de debut literar UniCredit, IV, VINERI, 25 noiembrie, orele 15.00 la Standul editurii HUMANITAS!

luni, 11 iulie 2011

Concursul de Debut Literar UniCredit a anunţat câştigătorii

 celei de-a patra ediţii, pentru toate cele trei categorii de concurs: poezie, proză scurtă şi roman, în cadrul unei festivităţi de premiere care a avut loc la Pavilion UniCredit, pe 30 iunie 2011, începând cu ora 18:00.

În acest an, numărul celor înscrişi a fost cu 30% mai mare decât anul trecut, însumând 186 de creaţii literare, dintre care 18 au fost nominalizate la marile premii.

Astfel, secţiunea de poezie a avut două nominalizări, iar câştigătorul este Laurenţiu BELIZAN, din Buzău, pentru volumul de poezii "Pareidolia".

Paul Cernat, membru în juriul Concursului de Debut Literar UniCredit, a motivat alegerea câştigătorului: "Pareidolia" este volumul unui poet talentat, cu bune lecturi, înclinat spre voluptăţi manieriste, agrementate cu referinţe culturale exotice - îndeosebi extrem-orientale - ce vădesc o sensibilitate evazionistă şi estetizantă. Având adesea un suport biografic, cotidian, discursul său liric se răsfaţă în metafore decorative, elaborate, senzuale. Există şi un anumit sentimentalism juvenil care, ţinut în frâu, contribuie la feeling-ul poemelor, dar care riscă uneori să scape de sub control. Un mai bun dozaj al prea-plinului interior şi al referinţelor mitologice, ca şi o exigenţă sporită a selecţiei textelor ar pune mai bine în valoare scenariile calofile ale tânărului autor, care, pe lângă imaginaţia lirică, vădeşte usurinţa de a rula registre poematice diverse, pendulând de regulă între nostalgia unei copilării "naturiste" şi reveria urbană."

Discuţii informale după festivitate. Scriitorul şi jurnalistul Radu Paraschivescu, Liviu Papadima, prof. univ. dr. decan al Facultăţii de litere de la Universitatea din Bucureşti, stau de vorbă cu premiaţii. Criticul şi lectorul univ. dr. Paul Cernat, cu care am discutat pe marginea volumului meu, este un interlocutor extrem de agreabil.


La secţiunea de proză scurtă, competiţia a fost acerbă, cu 11 lucrări nominalizate. Petru ALBU, din localitatea Simeria, judeţul Hunedoara, a câştigat, cu volumul "Trestii".

Radu Paraschivescu, membru al juriului, explică de ce opera lui Petru Albu a fost desemnată câştigătoare: "Volumul Trestii pare scris de un prozator versat, care a ucenicit de mult şi cu folos. Naraţiunile au nerv, imaginile clătesc ochiul minţii, clişeele au fugit în păduri. Eliptice sau nu, propoziţiile denotă o artă a gradării proprie talentelor autentice. Comparaţiile nu virează în registrul excesiv atât de des întâlnit la debutanţi. Când le citeşti, te miri şi te bucuri deopotrivă ("Câmpia era tremurătoare ca o jelanie portugheză"). Între prozele alerte, de câteva pagini, autorul a montat o bijuterie - Sisamnes - care înclină definitiv balanţa. Este textul care poate că ar fi adus victoria oricăruia dintre primele cinci volume selecţionate."

La această categorie s-a acordat şi o menţiune specială lui Şerban Mihai GEORGESCU, din Bucureşti, pentru volumul său "Ghidul cititorului miotonic", pentru că este "textul cel mai bine scris şi cel mai inteligent; din păcate, nu e proză scurtă", după cum explică Radu Paraschivescu.

La secţiunea roman, 6 opere literare au fost la un pas de premiul cel mare, dar una singură a câştigat: "Nu mă atinge", scrisă de Dumitra STOICA din Bucureşti.

Liviu Papadima, membru în juriul Concursului de Debut Literar UniCredit, a motivat premierea romanului "Nu mă atinge": "Există utopii albe, imagini ale unei lumi ideale, tot aşa cum există distopii, utopii negre, vise sumbre ale cărărilor viitorului. "Nu mă atinge" e o utopie suavă şi, deopotrivă, plină de dramatism. În ea transpar, într-o formă ingenios alegorizantă, frământările şi neliniştile prezentului nostru cel de toate zilele. Pretextul futurologic oferă autoarei un alibi consistent pentru a se detaşa de încrâncenările doctrinare de care pătimesc de regulă judecătorii vremilor lor. Cartea e scrisă cu fineţe şi chiar virtuozitate stilistică, oferindu-i cititorului o lectură de desfătare."



Cei 3 autori câştigători îşi vor vedea creaţiile publicate în volum de către Editura Humanitas şi lansate în cadrul Târgului Internaţional GAUDEAMUS Carte de învăţătură, ediţia a 18-a, ce va avea loc în noiembrie 2011. În plus, toţi câştigătorii vor primi ca premiu un abonament lunar pentru un an la o publicaţie preferată, oferită de HDS Inmedio, parteneri ai proiectului.

********

Despre UniCredit Tiriac Bank
UniCredit Tiriac Bank este o banca europeana de top ale carei activitati de sustinere cultural-artistica pun un accent deosebit pe zona artelor vizuale, acoperind totodata domeniul muzical si al literaturii, in spiritul traditiei Grupului UniCredit. Banca sustine financiar primul centru independent de arta si cultura, deschis sub numele PAVILION UNICREDIT, fiind, totodata, partener strategic al Bienalei Internationale de Arta Contemporana Bucuresti. Componenta cultural-artistica a strategiei de etica si responsabilitate a bancii se concretizeaza in implicarea sa in proiecte pe termen lung, pe care le finanteaza in calitate de partener principal - de exemplu, Festivalul si Concursul International George Enescu si Concursul de Debut Literar UniCredit.

Asociatia Catalist
Asociatia Catalist a fost infiintata in anul 2007 cu scopul promovarii culturii romanesti, a cartii in general, precum si sprijinirea viitorilor scriitori romani. Pe langa lansarea celei de-a treia editii a Concursului de Debut Literar UniCredit, asociatia a dezvoltat si proiecte ale caror obiective au constat in: dezvoltarea si mentinerea de parteneriate cu editurile romanesti, presa locala pentru recenzii de carte; promovarea culturii scrise, cresterea interesului publicului de a citi prin promovarea cartilor publicate de edituri, initierea si promovarea unui proiect inedit - un roman foileton publicat in mediul online si scris de cinci autori romani.

 01.07.2011

joi, 23 iunie 2011

iad ALL INclusive

dimineaţa este o intrare în matrix
respiraţia sincronizată cu a ta -
o încercare de penitenţă
soarele iese din noi
ca un vierme lipicios
puroiul alb se împrăştie pe hol
boris vian ne priveşte prin gaura cheii
cu un pahar de courvoisier pe cap
ne acoperim trupurile de cuvinte
un turn babel a crescut pe nesimţite sub noi
în jur o pădure de mangrove înmuiată în întuneric
aseară ţi-am spus că inima ta
este un fel de lună -
oriunde te-ar rostogoli gândul meu
rămâne o parte mereu neatinsă
deschide uşa te rog!
viaţa este gata
să începem montajul
dincolo
abia ne vor mai recunoaşte

vineri, 29 aprilie 2011

uzurpare

daca ai fi ascuns şi tu sabia în vis
căutând-o febril când lumina muşcă
ai înţelege de ce am atâta grijă ca ura să rămână în trup
să nu sporească răul lumii

dintre toate femeile din tine
doar una mă iubeşte
doar una ar vinde lumea pe o picătură de ceară
se va înălţa şi va fi smerită
într-o superbă manipulare a virtuţii

pentru restul aş smulge dinţi din soare
fredonând [moonshadow]
le-aş împărţi cu Pablo Neruda
am vorbi apoi despre ele
ca despre geamanduri
între doua tequila
despre ochii lor ca nişte nacele arzând
în bistroul unui reality show

the machinist împrăştie de sus
puf de păpădie şi confetti
au gust de sare
o presăram pe muchia pumnului
pablito stoarce lămâia abia culeasă din cuier
noaptea poate începe
daca ai ascuns şi tu sabia în vis
am putea răzui mai repede iubirile putrezite
de pe acest pavaj

marți, 5 aprilie 2011

scrisoare din Puerto Vallarta

21.02.20_1

Prietene.
Prietene ştiu.
Că au fost între noi şapte ore şi un ocean.
Aici februarie are 28 de grade.
În prima dimineaţă am văzut balene jucându-se în golf.
Un spectacol halucinant, părea mai degrabă un efect secundar de la cele 21 de ore de zbor şi 2 escale în care nu am pus geană pe geană, când începi să iubeşti consistenţa betonului.
Soarele mexican îţi presară chili pe corp, după numai o oră pe şezlongul de lângă piscină, pielea începe să usture.
Aşa că ne urcăm într-un autobuz cam deşelat în care nimeni nu miroase a transpiraţie şi ajungem în locurile unde s-a filmat „Noaptea Iguanei”. Când mă voi întoarce vreau să văd neapărat pelicula asta.
Dacă mă gândesc, tu semeni un pic cu Richard Burton. Ce păcat însă că nu reuşeşti niciodată să te îmbeţi, e un fel de ejaculare amânată o turmentare interioară la tine, care într-o zi va naşte un Rio Grande.
Dacă ai veni, ai putea să te fotografiezi cu japonezii ăştia care au fugit de Kurosawa până aici.
Ah, ce de pesos am mai câştiga. Într-o oră am putea umple un sombrero cu ei.

22.02

Prietene,
viaţa este cu adevărat un regizor talentat. Balenele au dispărut, dar de pe terasă am văzut o familie de şapte delfini. Da. Asta am aflat mai târziu de la Pedro care spală piscina şi care ne-a făcut „gringo” fără să ştie că mi amiga a văzut o mie de telenovele şi bungheşte spaniola.
Astăzi vom încerca tiroliana în junglă. O junglă domesticită şi coafată, aşa pare de la 17 metri. Am vomitat tot burrito-ul, enchilada şi quesadilla de aseară, când am ajuns la ultimul prepeleac. Gracias. Aici trebuie să spui tot timpul gracias şi unos dos tres. Eu deja m-am săturat şi vorbesc cu accent texan ca să-i enervez. Ce bine că ăştia din cartelul de la Medelin nu vin aici iarna în vacanţă.
Ne plimbam pe o plajă flancată de stânci. Am făcut fotografii, eu eram pajul subţire cu „pătrăţele” bronzate care le făcea umbră cu o frunză de ferigă de 2 metri. Apoi am închiriat o barcă cu motor care ne-a adus pe o limbă de nisip aproape alb. Câţiva palmieri parcă desenaţi de Van Gogh şi o apă turcoaz. Aici este atâta frumuseţe încât te vei vindeca de poezie for ever.
La 5 a venit barca să ne ia de la un debarcader păzit de un Iisus de fier forjat. Ziua asta aş vrea să devină un timbru vechi din clasorul tău. Ceva mai departe, după câteva stânci, o colibă de stuf, câteva scaune şi măsuţe. Santiago are şaptezeci de ani. Cu 3 dolari mâncăm pe săturate fructe de mare, peşte şi tortillas. Proaspete. Cu o textură încă vie.
În rest, ştii tu, Santiago, Hemingway, peştele uriaş, Manilo, trabucul lui Fidel, un pic de Che, o guerilă a viselor şi tequila pe care mi-au confiscat-o la escala din Amsterdam.
Ce spui? Îţi place magnetul pe care ţi l-am lipit pe frigider?



marți, 8 februarie 2011

Cha'ac


difracţia paşilor tăi pe trepte
unda sonoră cobră decapitată
se amplifică
devine ropot de ploaie
în timpanul camerei

niciodată nu voi mai putea deschide fereastra
fără să mă gândesc cum am oprit atunci timpul între etaje
cum se zvârcolea moartea în tavan
ca într-un ménage-a-trois

sânii tăi erau când două marionete french cancan
care îi tăiaseră mâinile lui geppetto
când stalactite străpungându-mi tencuiala trupului

era o voluptate a smulgerii
un drenaj continuu al umorilor
eram două instrumente muzicale
imitând vibraţia sâmburelui scăpat demult în betonul crud al podelei
inimile noastre aveau mai multe încăperi decât blocul
ne rostogoleam prin ele
fericiţi că nu mai suntem coduri de bare

de aici vom ieşi doar unul prin altul

duminică, 6 februarie 2011

Cotorca

educatoarea ne aduna din curte
ca pe niște pui de găină
ameţiţi de soarele prins în sârma ghimpată

chiar peste drum
Mirică își făcea numărul de saltimbanc
cu picioarele vinete de frig părul vâlvoi
îmbrăcat în izmene
și o cămașă de corp flendurită de culoarea cerului înnorat
bolborosea despre foșnetul lanului de porumb
despre fetele care își iţesc părul bălai din fiecare pănușă
și fug înainte de cules lăsându-l ofrandă toamnei

trebuia să rupem podul de piatră abia încropit în praful albicios
să alunec din transpiraţia dulce a palmei ei
înapoi în spatele ferestrelor murdare
semiîntunericul adulmeca cuburile mari și grele de lemn
- scorojite de culoare semănau cu preșurile puse la uscat
de săraca ţaţa Leanca
pe care ceata noastră
le-a murdărit într-o vară de paparude -
ele puteau deveni scăunele măsuțe sau ziduri de cazemată

de fiecare dată îmi bătea inima când Măruţa frământa clisa
aș fi vrut sa semene cu mine caloianul
l-aș fi luat în ghiozdanul de tablă lucioasă al cărui desen
mă căznesc și acum să mi-l amintesc
s-ar fi întărit până acasă
apoi l-aș fi pus pe furiș
în cuptorul în care bunica făcea prescuri

i-aș fi dat să mănânce flori de salcâm
până albinele m-ar fi rugat să le las și lor
măcar de un fagure

o bătaie de aripi în plus
și acum aș fi fost în ochiul furtunii

duminică, 30 ianuarie 2011

moartea este o împărăteasă goală

numai lui i se putea întâmpla asta
să rămână pentru totdeauna exact la jumătatea drumului
dintre două staţii de tramvai
ca să demonstreze că nu există liberul arbitru
în locul acela vor construi într-o zi o gură de metrou
veţi putea intra prin trupul lui
să vedeţi un bătrân dormind pe un peron
şi porumbelul rănit între liniile ca două zăbrele

ieşirea din confort înseamnă o altă percepţie a timpului
va trebui să minţi îţi vei feri privirea şi vei adopta o poziţie defensivă
aproape fetală
vei desena ceva pe mână înainte să te naşti
poate un plan minuţios de aducere
a amintirilor din lobul temporal în cel frontal
voi filma totul
ziua aceea va avea spasme îndelungi
în ea lumea întreagă ar deveni o enclavă
drumul invers este simplu
este suficient să crape coaja
şi totul ar reveni la normal
câmpul vizual 60 de grade
cel subliminal 120
nu ne-am mai mira că
adn-ul se comportă ciudat
copiile nu sunt perfecte
darwin are întotdeauna dreptate
dar putem scapa de blestem
ne putem xeroxa la perfecţiune durerile groaza de neant şi frumuseţea
care altfel ar rămâne îngropate
ca o necropolă a cuvintelor ce stau sub case şi biserici

tot ce scriem despre noi înşine are din păcate o acurateţe mai mare
decât memoria afectivă a copiilor noştri
rămânem în amintirea altora ca în jocul telefonului fără fir (!)
o variantă deformată a sinelui

poate că mesajul divin lăsat în codul genetic s-a multiplicat cu greşeli
am suferit o degradare continuă
prea puţine mutaţii miraculoase

ultima probă era sa scrii ceva despre mine
un gând pe faţă unul pe dos care să mă îmbrace
într-o frumoasă autarhie a disperării
nu ai mai avut timp să împleteşti toate cuvintele până dimineaţă
şi mâna mea stângă a rămas aripă