intoxicaţi de frumos mergeau ocolind voma zilei de ieri
el
era un fel de Rasputin
îmbrăcat în jeanşi şi sacou
ea o divă de cartier
înaltă / într-un cocon străveziu de feromoni
bombardat de o radiaţie cosmică a tristeţii
când se întâlneau axa pământului se înclina puţin
şi creştea al
cincilea anotimp
palmele lor se căutau oarbe
fiecare deget purta alt nume
aer apă foc metal pământ
el sărea uneori într-un picior
şi striga din toţi rărunchii:
bughi mambo rag
şi trotuarul era o nicovală / cerul
un baros
sufletele deveneau pojghiţe de aur
cu care poţi îmbrăca un grup statuar
plouă
privesc mişcările ciudate ale apei
pe geam
mă apropii
te infioară gândul că simt ce se
întâmplă în tine
în curând vor reuşi să cloneze un mamut din
permafrost
nu demult stăteam de vorbă şi lumea era o apă
curgătoare
noi o bulboană
ceva / oare ce? / ne trăgea în sus şi
în jos
ieşeam cu greu
sorbind neantul cu înghiţituri cuantice
ştiu / pupila se dilată citind asta
mirarea se ridică precum un dirijabil cu prea
mult heliu injectat in vintre
si mai este atingerea aceea numărată
în pixeli
styluxul / degetele atinse din întâmplare
/ un tremolo în miez de noapte/
nimic nu e nou sub lună
Rasputin o ţinea de mână
şi toţi marinarii din Odessa nu ar
fi putut-o trage
i-am spus:
nu mă fotografia / nu-mi furaţi
privirea!
adevărul suferă de un sindrom
paranoid
de partea cealaltă nu e virtutea / e
libertatea
cântă-ne maestre!
striveşte-ne între cutele acordeonului
mugurii nu orbesc niciodată
Postări
