cu tălpile goale

intoxicaţi de frumos mergeau ocolind voma zilei de ieri

el era un fel de Rasputin

îmbrăcat în jeanşi şi sacou

ea o divă de cartier

înaltă  /  într-un cocon străveziu de feromoni

bombardat de o radiaţie cosmică a tristeţii

când se întâlneau axa pământului se înclina puţin

şi  creştea al cincilea anotimp

palmele lor se căutau oarbe

fiecare deget purta alt nume

aer apă foc metal pământ

el sărea uneori într-un picior

şi striga din toţi rărunchii:

bughi mambo rag

şi trotuarul era o nicovală / cerul un baros

sufletele deveneau pojghiţe de aur cu care poţi îmbrăca un grup statuar

plouă

privesc mişcările ciudate ale apei pe geam

mă apropii

te infioară gândul că simt ce se întâmplă în tine

în curând vor reuşi să cloneze un mamut din permafrost

nu demult stăteam de vorbă şi lumea era o apă curgătoare

noi o bulboană

ceva / oare ce? / ne trăgea în sus şi în jos

ieşeam cu greu

sorbind  neantul cu înghiţituri cuantice

ştiu / pupila se dilată citind asta

mirarea se ridică precum un dirijabil cu prea mult heliu injectat in vintre

si mai este atingerea aceea numărată în pixeli

styluxul / degetele atinse din întâmplare /  un tremolo în miez de noapte/

nimic nu e nou sub lună

Rasputin o ţinea de mână

şi toţi marinarii din Odessa nu ar fi putut-o trage

i-am spus:

nu mă fotografia / nu-mi furaţi privirea!

adevărul suferă de un sindrom paranoid

de partea cealaltă nu e virtutea / e libertatea

cântă-ne maestre!

striveşte-ne între cutele acordeonului

mugurii nu orbesc niciodată