punere în abis

avea branhii în locul ochilor

jur-împrejurul  curgea în ele

lua durerea şi o folosea

mărturisesc  asta cu un soi de infirmitate

trebuia doar să pună catargul şi camera începea să plutească

deasupra Amazonului

indigenii defrişau o palmă din selvă

pământul rodea doar trei ani

apoi plecau  şi cântecele  se auzeau până la noi

îmi spunea că uite de aia e nevoie de mai multe iubiri

nu-i păsa că animalele s-au zbătut înainte de a fi mâncate

şi cel mai frumos  vers este „să fie lumină”

energia statică a rochiei putea iniţia combustia spontană

a celui care îi zărea bruioanele frunţii

 Proust a scris despre Odette atâtea pagini

dar tot  nu-mi dau seama cum arăta

un străin care a văzut-o  i-ar face un portret robot impecabil

şi  totul face implozie

toate bucăţile acelea mici în care organizăm trecutul ca să-l putem depăşi

se depun în oase pe artere devin  inele saturniene ale inimii

ca într-un ritual de iniţiere