joi, 23 ianuarie 2014

pe aici nu se întâmplă nimic

duminica vânzătorul de la Bingo
nu vine lângă coloane
nu este nimeni să oprească liniştea
doar profesorul ros de cancer
coborât din blocul bălţat cu polistiren ca din cer
îţi povesteşte zâmbind că aproape a scăpat
răul este un bine iconoclast
şi banii curg fără zgomot pe stradă precum sângele în abatoare

accelerezi
parbrizul înaintează lent ţi se lipeşte pe faţă ca o mască
duminica la prânz
nu este nimeni să-ţi spele maşina de praf şi cheaguri

la periferie păsările cuibăresc toracele vitelor
privind cu teamă din spatele vertebrelor de şofran
în Antarctica s-a mai desprins un gheţar cât un cartier
aici ghioceii şi liliacul şi-au întins dezgolite gâturile emo în gerar

oraşul e cufundat în ceaţa ca de ambră
un geamăt surd creşte în cupola de aer lăptos
ca şi cum fiecare stradă ar avea glas
stropi stacojii preling geamul unui lupanar

aş putea să-ţi povestesc multe
dar până ajung la tine cuvintele
noi suntem deja altfel
şi iubirea poate înţepeni ca un camion sub o pasarelă

2 comentarii:

  1. delicatetea florilor se poate imbina cu decorul unului doliu al cuvintelor...parfumuri ametitoare si inefabilul sufletului cantarit la miligram....asta gasesc eu in poezia ta si sunt foarte incantata...
    camelia sava (UK, PLYMOUTH)

    RăspundețiȘtergere
  2. calatoream in ploaie ca intr-un lan cu maci
    strangand pe retina verdele-
    un cantec parsiv ducea mai departe visul, mult mai departe
    ca sa ma urmareasca pana la finalul luptei cu soarele
    norii se inghiteau reciproc
    calatoream cu aripile stranse sub mine,
    pleoapele mi le ranea vaporul ce taia valul alb...
    prea mult verde imi spuneam
    prea multe rani din care curge sangele verde
    elegant zborul pescarusilor
    imi sfasia albul vederii: peste tot numai verde!

    camelia sava (UK, PLYMOUTH)

    RăspundețiȘtergere