o să-mi spui că e prea puţin
mintea şi corpul se constrâng reciproc
nu contează că eşti pe alt meridian şi
dorul nu te poate ajunge
chiar dacă tehnologia îl prinde uneori
din urmă pe dumnezeu
un lucru ştiu sigur
orice fac orice gândesc te influenţează
liberul arbitru făureşte versurile
într-o şerpuireaxismundi la care vor
lucra pentru decriptare
mâinile îmi tresar uneori
încerc să găsesc ectoplasma
repudiată în subconştient
să-ţi reconstitui faţa din arhitectura arcadelor descărnate pomeţilor
ivorii
apoi harta neuronală ca a unui tablou
de pollock
absenţa ta creşte 1 2 4 8 16 32 64
embrionul pulsează
există un număr imposibil de reprodus
aici acum
când doar acea tăcere prinde
viaţă
cordonul ei ombilical este o
coadă-spin a pisicii de mare
vine spre mine mă recunoaşte
înotăm
îi mângâi pielea fină
şi iubirea devine strategie de
supravieţuire
Postări
de fiecare dată când citesc un nou poem e ca și cum aș da o filă din cartea sufletului tău, aflu lucruri noi, emoționante, fiindcă delicatețea și livrescul, ontologicul și liricul, confesiunea și expresivitatea își dau mâna...mă bucur că ești atât de inspirat!
RăspundețiȘtergereCamelia Sava