eva(a)dam cu pisica-de-mare

33 seamănă cu două trupuri care fac sex apoi dorm

o să-mi spui că e prea puţin

mintea şi corpul se constrâng reciproc

nu contează că eşti pe alt meridian şi dorul nu te poate ajunge

chiar dacă tehnologia îl prinde uneori din urmă pe dumnezeu

un lucru ştiu sigur

orice fac orice gândesc te influenţează

liberul arbitru făureşte versurile

într-o şerpuireaxismundi la care vor lucra pentru decriptare

mâinile îmi tresar uneori

încerc să găsesc ectoplasma repudiată în subconştient

să-ţi reconstitui faţa din arhitectura  arcadelor descărnate pomeţilor ivorii  

apoi harta neuronală ca a unui tablou de pollock

absenţa ta creşte 1 2 4 8 16 32 64

embrionul pulsează

există un număr imposibil de reprodus aici acum

când  doar acea tăcere prinde viaţă

cordonul ei ombilical este o coadă-spin a pisicii de mare

vine spre mine mă recunoaşte

înotăm

îi mângâi pielea fină

şi iubirea devine strategie de supravieţuire

karaoke

pot să presupun că stâlpii de pe dig sunt ace înfipte într-o epidermă de elefant

nu pot să-mi închipui că ar putea vindeca cotul râului

nici că podul este un deget al oraşului pe care apa să-l muşte

când are o criză de epilepsie

un lucru este sigur

realitatea respiră altfel în tentaculele ficţiunii

ventuzele ei intră adânc scormonesc umorile

şi îmi amintesc brusc

dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere

spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam

dintr-o lume în alta

apoi busculada de pe scări şi vioara unui lăutar gata să se facă arşice

ceata lui Kusturiţa prin oraş ca o coadă ruptă de salamandră

nu vreau să mă creadă cineva

aşa ar fi cel mai bine

aşa arbustul meu de goji ar putea creşte liniştit

şi nimeni nu va şti că am desenat odată un pom cu tot cu rădăcini

a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi

în spate pianul legat fedeleş zornăia

din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor

pe dig a fost mai greu

frânghiile scrâşneau lăsând ghemotoace în betonul zgrunţuros

când l-am scăpat pe marginea râului în el a vibrat scurt vocea lui Armstrong

şi cerul părea un club de karaoke

de undeva din pereţii de piatră prinşi în plasă au început să iasă rădăcini

apendice articulate sensibile

apropiindu-se de noi

căutându-şi

fructele