sâmbătă, 3 august 2013

ai trăi doar pentru asta

în cea mai bună versiune a ta
o fărâmă de iad tot ar fi fost la îndemână
ca un marsupiu
un fruct al suferinței

nu simți ruperea
nici dacă îți lipești urechea de piept
ca pe o linie de cale ferată
în așteptarea trenului

doar fire de păianjen pleacă din omoplați
o plasă între muchia nopții și
cearceaful alb-gri
în care poți prezice trecutul

5 comentarii:

  1. trec trenuri, vin altele, poezia le poartă ca într-un vârtej și noi le ducem mai departe, uitând că din când în când ruginim, ne ruginesc ochii, ne ruginesc sentimentele...
    frumoase versuri!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc pentru frumoasa viziune asupra poemului și vă mai aștept.

    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. Oricând, cu plăcere!
    Cu respect și admirație,
    Manuela Camelia Sava

    RăspundețiȘtergere
  4. Mă bucură aprecierea dvs. Vă invit la proxima întâlnire a cenaclului ”Ante Portas”.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ok. Sper să răspund afirmativ invitației dvs. care mă onorează. Ținem legătura.
      MCS

      Ștergere