 |
se
măresc apoi dispar suflate de un copil
ca
într-o fotografie developată în timp ce uşa se deschide din greşeală
vezi
adevărul doar o secundă şi hârtia se înnegreşte
dacă
o fărâmă din inima ta s-a trezit pentru mine e suficient
pe
acolo pot intra trăgând albastrul cerului în fire
vei
spune că suntem un apendice al absurdului
precum
un poem perfect rupt în bucăţi şi mestecat în graal
dar
hârtia poate redeveni pom
un
pom cântând din rădăcini în urechile nopţii de cheratină
ştiu
/ moartea dă dependenţă
trebuie să atingi măcar o dată coarnele taurului din
Pamplona
numai aşa poţi avea acces la extazul pe care în această realitate
îl ratezi
oricât l-ai pândi te prinde cu garda jos
şi dacă nimic din astea nu s-ar întâmpla
şi dacă gura ar ţine locul inimii
tot nu aş întreba „ ce-ai face Doamne fără mine”
aş ieşi cu capul înainte din dragostea asta prin oamenii-oglinzi
până am rămâne doar noi doi
un lotru
şi Tenzing Norgay
Postări
