vineri, 25 iulie 2014

Anabasis / călătorie spre interior



cu băieţii la o bere conceptele iau forma bulelor de pe marginea halbei
se măresc apoi dispar suflate de un copil
ca într-o fotografie developată în timp ce uşa se deschide din greşeală
vezi adevărul doar o secundă şi hârtia se înnegreşte

dacă o fărâmă din inima ta s-a trezit pentru mine e suficient
pe acolo pot intra trăgând albastrul cerului în fire

vei spune că suntem un apendice al absurdului
precum un poem perfect rupt în bucăţi şi mestecat în graal
dar hârtia poate redeveni pom
un pom cântând din rădăcini în urechile nopţii de cheratină
ştiu / moartea dă dependenţă
trebuie să atingi măcar o dată coarnele taurului din Pamplona
numai aşa poţi avea acces la extazul pe care în această realitate îl ratezi
oricât l-ai pândi te prinde cu garda jos

şi dacă nimic din astea nu s-ar întâmpla
şi dacă gura ar ţine locul inimii
tot nu aş întreba „ ce-ai face Doamne fără mine”
aş ieşi cu capul înainte din dragostea asta prin oamenii-oglinzi
până am rămâne doar noi doi
un lotru
şi Tenzing Norgay


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu