Mihai
astăzi am băut
o bere pe o terasă de lângă bloc
aveam căști
minuscule la urechi și nimeni nu credea că vorbesc singur
într-o zi
trotuarul va fi un display și nimeni nu se va mai mira că acel copil din tine
și din mine
numără
frunze căzute în miezul arșitei
singura masă
liberă era lângă un bancomat
și mă gândeam
ce ciudat că au fixat ziua de salariu tocmai în sămânța lunii
și coada se
lungea și bancnotele sâsâiau în fantă ca un șarpe
altă
ciudățenie ar fi toți teii ăștia muți
care
vaporizează aghiasmă în vârtejul de smog al orașului
nu știu dacă
s-au gândit la tine când i-au plantat
chiar nu vor
ști ce să facă peste alți 39 de ani
un zid de
flori va separa mașinile de oameni
și oamenii vor
plânge lovindu-l cu capete țuguiate
îndesând în
crăpături și scorburi holograme cu iubitele de o zi
Mihai
te înțeleg ai
mult de scris
și oricum ai fi
întârziat nepermis de mult
cu toate că ai
hainele înșirate pe o sârmă de tungsten
Mihai
ascultam The
Wall și-mi părea bine că niciodată nu vrei să ne întâlnim pe 15
e ziua aia
când le-ai dat cu flit
nu
nu a fost
renunțare nu a fost complot
te-ai otrăvit doar
cu frumusețea îndoielnică a lumii
în timp ce-i
aveai încă deschiși te-au căutat în buzunare
și au găsit
hârtii mototolite și frunze
tu râdeai și
râsul tău era un curcubeu
și râsul tău
era o ploaie de gheață
și o palmă și
o gură și o pereche de ochi
niște ochi
întorși
ca pielea ei
printre frunze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu