să te poţi opri din drum
să descoperi
superbele nimicuri ale zilei:
fulgul de pasăre –
rătăcit
în oraşul ăsta blestemat –
mişcându-se
pe parbriz
măsurând
parcă timpul din alte lumi
cu
peţiolul de os transparent
blocat
în trafic cu tâmplele zvâcnind ca nişte
branhii
îţi
vine să te urci pe maşină ca Michael Douglas în filmul acela dement
dar
nu –
dansul
limbului alb-cenuşiu deasupra geamului casant
te
ţine treaz
în
dreptul second-handului
o
fetiţă îmbrăcată-n purpură urcă ţopăind a durerii dulce rampă
un
bătrân o imită zâmbind
toţi
şoferii aplaudă
şi
palmele lor se colorează ca după decojitul nucilor verzi
şi
roţile –
cu
rădăcinile lor negre
oare
mai dormi?
îţi
tresare măcar un deget de galben?
nimeni
nu se mai poate mişca
oraşul
pluteşte ca o banchiză
cobor
liniştit
vibraţia
claxoanelor ţâşneşte prelung ca un gheizer
prind
fulgul îl înfig în asfalt
vântul
leagănă marginile zdrenţuite ale unui afiş: vine Circul Gärtner!
tu
încă dormi
şi
asta e bine!...