zgomot de fond

diferența de nivel e mică
îl întâlnești
îți zâmbește și uiți că mai devreme erai un ciuline încurcat în blana unei intersecții
trebuie să începi cu ceva familiar
să uiți că mâna întinsă este și a celuilalt
am început cu bogdan
schizofrenia lui inventase o fabrică de armament sub poalele tâmpei
în ochiul tâmplei, m-a corectat al treilea
bogdan își târăște mama prin stâncă
sancho panza îi dă zilnic medicamente lângă un izvor

începem să ne jucăm cu zecile de ani
din morile de vânt am rămas noi
cu amintirile jupuite arse
ca trupurile de lângă domul hiroshimei
ce mișto i-a dat un cap în gură ăluia de la bucurești
până dimineață a încercat să-i învețe pe pârnăiași calculul diferențial
când i-au dat drumul și-a lăsat acolo umbra să se joace de-a păianjenul de companie

se întâmpla ceva, oamenii se apropiau de noi, treceau nefiresc de repede
ziua ne înfășura în fire de mătase ca să ne digere mai târziu

din biroul lui sensul giratoriu pare cutia de rezonanță a unei mandoline
pe un perete o pereche de ukulele păzește un flaut chinezesc de bambus
tragi un pic la narghilea?
de ce nu, ultima dată eram în club A, fetele purtau sacouri cu bureți la umăr
și ne priveau de sub părul înfoiat de păun
Madona abia se lăsase de prostituție
atunci eram doar în primul cerc

tu ai trecut dincolo de câteva ori
aș vrea să-mi povestești
să fiu doar un zidar fără echer și șorț
să înțeleg cum ficatul lui
este acum al tău
să-mi mărești ochiul acela de pe tabletă
schema este la -1
banii se transferă în contul virtual
pariurile online au început
trebuie să fii cumpătat

la toamnă o să-ți dau țuică din prunul meu
să nu te sperii, o să fie un pic roșiatică
sub cazan trebuie să bagi vreascuri cât mai subțiri
uite, cam așa, cât degetele mele

Recenzie Andrei Velea - ”Pareidolia”

Am citit cu plăcere și curiozitate recenzia lui Andrei Velea publicată în revista Dunărea de jos, numărul 122, aprilie 2012 și pe blogul personal. Să fii scriitor și critic literar, așa cum este el, presupune să ai curaj, să fii altruist și încărcat cu o mare doză de empatie. Pentru că această dublă calitate te face vulnerabil într-un teritoriu bântuit uneori de o competiție acerbă, cu aere de multe ori burlești sau tragicomice.

Cu toate că ne-am intersectat de câteva ori în mediul literar virtual, curiozitatea mea deriva din faptul că nu știam cum va încadra acest volum, ce repere va oferi cititorului. Întotdeauna există un risc atunci când sugerezi o poziție axiologică, când dai verdicte.
Părerile lui sunt argumentate și exprimate cu eleganță. El face o radiografie interesantă a cărții și îl asigur că voi ține seama de obiecții.

 Îi mulțumesc și mărturisesc că sunt onorat de strădania lui.

Iată câteva extrase:

”Laurenţiu Belizan nu are poeme slabe, ci foarte multe poeme bune şi câteva excelente. El este, după cum remarcau şi alţi cronicari, un calofil. Poeme de dragoste, vag erotice, amintiri, referiri la lecturi şi realităţi medicale sau tehnologie, tot felul de meditaţii despre poezie sau despre viaţă, toate sunt prinse cu măiestrie şi rafinament într-o „broderie” de peste 190 de pagini.[...]

Horia Gârbea spunea undeva: „douămiismul apune şi e schimbat pe altceva” (http://horiagarbea.blogspot.com/2012/02/chiar-asa-schimbare-de-paradigma-in_28.html). Între numele care par a aduce „o schimbare de paradigmă în poezia românească”, figurează şi cel al lui Laurenţiu Belizan (cu eticheta de „ceva mai calofil”). Eu nu văd aşa. Îl văd, intr-adevăr, „ceva mai calofil” pe Laurenţiu Belizan, însă îl văd înafara oricărei „schimbări de paradigmă poetică”. Un poet bun pur şi simplu, înafara oricărei generaţii.”

Articolul integral îl puteți citi aici:

  http://andreivelea.blogspot.com/2012/04/despre-pareidolia-laurentiu-belizan.html