djuna

la început a fost zâmbetul

ca o rună 
sau un lanţ de licurici

pâlpâind în pădure

ca atunci când vezi doar sfârşitul unui film

şi totul îţi e străin

nu înţelegi de ce actorii plâng

iar muzica este un val prea mic pentru surfing

urmează greaţa atingerii

şi cuvintele vin ca nişte termite

să te transforme-n muşuroi

rădăcinile de pe mal se întind mult în tine

absorb apa aurul şi amintirile toxice

ajung în frunze

apoi eliberate

goana după metal este în zadar

ar trebui treizeci şi trei de eucalipţi pentru un inel