duminică, 3 noiembrie 2013

djuna

la început a fost zâmbetul
ca o rună 
sau un lanţ de licurici
pâlpâind în pădure

ca atunci când vezi doar sfârşitul unui film
şi totul îţi e străin
nu înţelegi de ce actorii plâng
iar muzica este un val prea mic pentru surfing

urmează greaţa atingerii
şi cuvintele vin ca nişte termite
să te transforme-n muşuroi

rădăcinile de pe mal se întind mult în tine
absorb apa aurul şi amintirile toxice
ajung în frunze
apoi eliberate
goana după metal este în zadar
ar trebui treizeci şi trei de eucalipţi pentru un inel

2 comentarii:

  1. zambetul, apoi plansul..muzica si cuvantul fac parte din ființa noastră...atingerile inefabile, valurile si toate celelalte ne tin in picioare...restul e zadarnic! mesajul versurilor este intr-adevar cutremurător si va caracterizeaza!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucură faptul că aţi rezonat cu acest poem. Pentru mine este important că există cititori precum dumneavostră.

    Vă mulţumesc şi vă mai aştept.

    RăspundețiȘtergere