părul tău era
plin de polen
duminica în
zori mierea amăruie
umplea cofrajele
de ouă care placau mansarda
cântam la
chitară
aveai un fel
ciudat de a asculta
cu bărbia
ridicată
cotul drept
mereu între dungile albastre ale păturii
şi genunchii
lovind tăblia ca o pasăre sălbatică în colivie
va trebui
să-mi schimb obiceiurile:
ceasul va sta pe
mâna dreaptă
voi scrie cu
stânga
şi memora
forma copacului din dreptul maşinii
zone cerebrale
vor face schimb de abilităţi
alţi neuroni
umplând fagurii goi
la o sută de ani voi fi trist amintindu-mi
discuţia
despre păpădie
ţie îţi plăcea
globul evanescent perfect elaborat
mie dezastrul din clipa următoare
zborul
seminţelor prin aer
şi rizomii de
mai târziu adulmecând izvoare subterane
am ştiut de
atunci că te voi lăsa să pleci
oriunde
oricând
că lucrurile
sunt dureros de simple
şi nu
nu-l cred pe cărtărescu
unii chiar întorc privirea în fotografia de grup
Postări
