luni, 23 septembrie 2013

oniromahie


vine o vreme când te gândeşti la viitor
ca şi cum ai mânca boabe de struguri pe întuneric


soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta
începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt
te aşezi pe margine / fumul de ţigară devine un laţ
de care se împiedică trecătorii

vine o vreme când nu mai încapi între noapte şi zi
umbra caută alt trup
ajunge la tine ca un melc traversând o autostradă

4 comentarii:

  1. VINE VREMEA CAND TREBUIE SA ALEGI INTRE DA SI NU...fiindca „nu mai incapi între noapte și zi”- superb spus

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru lectură și apreciere. Vă mai aștept cu drag.

      Ștergere
  2. frumos! admir decenta si acuratetea poemelor tale, Laurentiu

    RăspundețiȘtergere
  3. Dorina, mă bucură nespus intervenția ta. Încerc în poeme să filtrez și să dau o expresie cât mai nuanțată a ceea ce simt și gândesc.

    RăspundețiȘtergere