valurile erau mustangi
mușcând zăbala ochilor
ai început să vorbești într-o limbă ciudată
secundele treceau scormonindu-ne trupul ca niște viermi
timpului i se făcu sete
din purgatoriul minții tale
se iese doar prin apnee
eram surferi în inima unui val
și iubirea era blândă ca un lup care doarme
toate cuvintele fac implozie
se adună într-un spot
lumina crește în cercuri
pleoapele se mișcă-n buiestru
curând lupul se va trezi
După principiul: „mai vrem, mai vrem”, ați putea să postați mai des poemele dvs aici...ce să-i faci: publicul e avid de inefabilul din cuvinte...
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr, nu public aici tot ce scriu. Timpul este inamicul nr. 1. Mulțumesc pentru vizită.
RăspundețiȘtergere