clivaj

îmi spuneai că mă invidiezi pentru viaţa asta tumultoasă
şirul nesfârşit de secunde
care mă însoţesc ca o aură
cu asta ai ieşit deja din sfera ignoranţei biblice
şi toate străzile ce duc spre tine sunt şerpi care năpârlesc

punctul acela creşte întruna
a înghiţit orizontul
vrei nu vrei locuim în acelaşi lichid amniotic al lumii
am uitat demult cum se rezolvă integralele de volum
şi telefonul tău inteligent
totuşi funcţionează
nu poţi scăpa de lucrurile complicate
şi nici de inflaţia de vise care atrofiază poemele

sunt aici la o secundă de lumină
băieţii de cartier nu ştiu dacă mână mea stângă pe volan
este un semn al complicităţii
sau doar o clovnerie

în cârciuma din colţ
au angajat un pitic cu proporţii vitruviene
are joben şi când intri îţi întinde mâna
aş vrea să fii aici
eu cu faţa spre uşă
supraveghind neantul urban
tu privind iepurele de fum al jobenului
în stânga e o masă de biliard
tacurile ar fi toate în rastel
dar bilele s-ar mişca pe tăpşan
privindu-ne zâmbind doar