luni, 23 septembrie 2013

oniromahie


vine o vreme când te gândeşti la viitor
ca şi cum ai mânca boabe de struguri pe întuneric


soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta
începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt
te aşezi pe margine / fumul de ţigară devine un laţ
de care se împiedică trecătorii

vine o vreme când nu mai încapi între noapte şi zi
umbra caută alt trup
ajunge la tine ca un melc traversând o autostradă

4 comentarii:

  1. VINE VREMEA CAND TREBUIE SA ALEGI INTRE DA SI NU...fiindca „nu mai incapi între noapte și zi”- superb spus

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos! admir decenta si acuratetea poemelor tale, Laurentiu

    RăspundețiȘtergere
  3. Dorina, mă bucură nespus intervenția ta. Încerc în poeme să filtrez și să dau o expresie cât mai nuanțată a ceea ce simt și gândesc.

    RăspundețiȘtergere