mareea de nisip

braţele noastre ar putea fi ramele unei picturi
de care nu se agaţă niciodată păianjenul
unde ziua si noaptea se rostogolesc în căutarea culorilor
într-o coregrafie a cerurilor lipite cu puţin supergluu
un spectacol de contorsiuni chinezeşti
filigranate cu ou de pasăre şi de broască-ţestoasă

mâna mea ar sta deasupra mereu încercând să domolească furtuna
tu ai ţine în palma stângă lacul îngheţat
pe care aleargă doi copii cu nasul înroşit
am fi un amestec de spaţii antice cuantice şi vene
tabloul vivant revărsându-se peste noi uneori
vena mea cavă explorând vena ta cavă într-un Nil virtual
probabilitatea ca noi să ne întâlnim în noi e foarte mare
te întreb
ce-ai spune de-un iglu pentru copiii noştri cu nasul îngheţat?
de noi doi / arlequini polari pierduţi în spaţiul incolor?

ar fi zile când pânza nu ar mai suporta durerea
s-ar zbate între noi ca între două catarge
totul se amestecă şi gri-ul ar începe să ne împietrească trupul

sunt nopţi când mă agăţ de părul tău ca de o frânghie
tu eşti salvarea mea din larguri
şi înot din mine / evadez ca să încap în tine
iar punţile urlă te iubesc
un te iubesc plin de coşuri cu peşti şi alge

între cele patru braţe ale noastre se deschide o poartă acum
o poartă înaltă
în pragul ei întunericul cerşeşte o candelă