anamnesis

amintirea aceea trebuia să rămână acolo ca un soldat în armata de teracotă

nimeni niciodată nu ar fi trebuit să conducă lumina spre el

să-i distrugă culorile feţei

s-a întâmplat altfel

unii scriu tot felul de tâmpenii pe wall-uri

de exemplu că totul se întâmplă cu rost

ce rost avea să-i găsesc telefonul pe net căutând lanţuri Gall?

să aflu că el a turnat acea rachetă de tenis din aluminiul

pistoanelor unui tractor aruncat la fier vechi

aveam părul cârlionţat pe atunci

nu-mi mai plăcea alergatul porumbeilor cu tricicleta

lumina-mi trăgea umbra spre focul de sub creuzet

dinspre salcâmi se auzea mondial/ iubire bibelou de porţelan

Hephaistos o aşeza-n rame presând nisipul cuarţos de la exterior spre interior

ultimele picături de metal alb au căzut din ciocul de faianţă al vasului

le-am cules din praf şi l-am rugat să-mi dea găuri pentru o amuletă.

─  mai târziu...! mi-a zis

─  mai târziu...

de atunci nu a mai existat apus sau răsărit

doar o mişcare bezmetică a soarelui bolnav de cataractă

mai uşor de suportat

se făcea că luna îşi croia lumina prin apă

nu exista un cuvânt pentru timp

era doar un sentiment al curgerii line şi negre

mersul pe crusta lavei fierbinţi

până te desprindeai de trup

cuvintele dormeau printre bozoni şi fermioni la marginea lumii

nu avea nevoie de ele

pentru că mintea lui cuprindea totul

şi nu trebuia să descrie cuiva ceva-orice

nici măcar dureroasa incertitudine strecurată în genomul nostru de azi

şi de mâine până în vecii-vecilor

mă trezesc lac de sudoare

trebuie să aduc visul aici

între bibliotecă televizor router şi pc

imaginile estompate vânturate între pereţii albi

lucrurile să devină  mai plauzibile tangibile

     ─  cum rămâne cu Shakespeare chiar nu are importanţă cum se numeşte trandafirul?  tu ai fi putut purta  orice nume? nu cred asta

     ─  nu crezi decât în bătăile inimii tale / îmi spui privind tavanul  ca o capelă sixtină / ţi-am ascultat-o  multe nopţi  / e o aritmie identică  poemelor tale

     ─  asta înseamnă că nu mai trebuie să merg la cardiolog  / doar să scriu în altă tonalitate şi inima se vindecă  /  dar nu-mi  doresc  asta / lipsa desăvârşirii are farmecul  ei /  haide mai bine să ne uităm  pe fereastră /  inima mea trebuie să bată neregulat  /  strada este dreaptă  blocurile perpendiculare / oamenii au uitat să se plimbe / parcă mărşăluiesc  / ceva trebuie să rupă atmosfera asta orwelliană  / o visare cu ochii deschişi  chiar mai puţin  / gânduri  lăsate în voia vântului

      ─  saudade!

se făcea că oraşul intrase într-o gelatină strălucitoare

 muzica lui Zappa se auzea de peste tot

clădirile erau boxe trepidând

vecinul meu cu blugii tăiaţi şi piercing îmi spusese că o fantomă ieşise din cimitir

şi îi acordase lui Frank chitara

trebuia să ies să lucrez la arhitectura inimii

răul este atât de rafinat

cuvintele descriu lumea din ce în ce mai bine

într-o zi se vor surpa

tu vei rămâne femeia mea de bronz în culori pastelate

ca să arăţi adevărata lucrare a iubirii

loisir

senzaţional

Indiana Jones îmbrăcat în costum de crocodil

se va lăsa înghiţit de o anaconda

minicamere cu laser vor transmite live dinăuntru

este un lucru îngrozitor spun unii

asta ar putea ucide animalul

petiţii online tam-tam can-can bla-bla

tu mă iubeşti în timpul liber eu în rest

asta îmi ţine pielea curată  fără riduri

prizez ura cea de toate zilele în doze mici

simfonia electrică din creier nu lasă în umbră niciun instrument

mă trezesc în vis cu o lighioană în cerul gurii

merg  pe umbra ta ca pe o frânghie întinsă deasupra niagarei

de undeva se  aude un râs  sfâşietor

dimineaţa sunt mai înalt

alerg  prin halde

zgura din crampoane zboară în iarbă

mă priveşti de pe margine

mitriade e supărat că nu poate muri nici azi

îi iei mâna i-o cufunzi  într-o băltoacă

căuşul palmei ca un clopot

are  aer  pentru o respiraţie între două săruturi

să mergem draga mea!

să ne întoarcem în oraşul ăsta ca într-o anaconda

asfixiaţi de o stranie nevoie de frumos

Album foto - Festivalul naţional de literatură "Agatha Grigorescu Bacovia", ediţia a VIII-a, 2014

Foto: Lucian Mănăilescu

Festivalul naţional de literatură "Agatha Grigorescu Bacovia", ediţia a VIII-a, 2014

Festivalul naţional de literatură "Agatha Grigorescu Bacovia", ediţia a VIII, 2014

Marele Premiu „Agatha Grigorescu Bacovia”: Laurenţiu Belizan – Buzău

PREMII POEZIE

Premiul „George Ranetti” (I poezie) –
Ioana Vintilă - Sibiu

Premiul revistei Fereastra pentru poezie (II/III, ex aequo)
1. Iulia Ivasiuc – Bucureşti

2. Ioan Peia – Giurgiu

MENŢIUNI: Maria Stan, Oana Pop, Andrei Zbârnea, Ion Maria, Mihaela Aionesei, Daniel Bratu

PREMII PROZĂ

Premiul GHEORGHE EMINESCU (I proză): Dorin Mureşan - Cluj-Napoca.

Premiul Leonida Condeescu: (II proză) Radu Părpăuţă - Iaşi.


Premiul Revistei Fereastra (III proză) - Corina Bran - Cluj-Napoca

MENŢIUNI: Militaru Corina, Claudiu Şimonaţi, George Anton, Irinela Vişan, Laza Neculai, Radu Ion Dragomir (menţiune acordată de revista Fereastra).

Foto: Laurenţiu Bădiciou

Foto: Laurenţiu Bădiciou

Cinci minute de vorbă cu Dinu Săraru

Invitatul de onoare al festivalului naţional de literatură Aghata Grigorescu Bacovia, ediţia a opta, a fost marele prozator Dinu Săraru. Amintirile evocate de domnia sa au făcut deliciul numeroasei asistenţe, întregul eveniment fiind, de altfel, transmis în direct de postul local de televiziune. Maestrul are un fel savuros de a povesti, cu fine volute, agrementat de umor. Printre altele, a povestit cum l-a cunoscut pe Sadoveanu, despre cum nu i s-a difuzat la TVR piesa de teatru "Întoarcerea tatălui risipitor" care era programată cu mult timp înainte, pentru că în ziua respectivă se întorcea Ceauşescu dintr-o vizită oficială din Yugoslavia.

După festivitatea de premiere, am avut deosebita plăcere să vorbesc cu domnia sa. Ştiind că sunt din Buzău, m-a întrebat dacă mai există parcul Crâng. În timpul discursului său, referindu-se la faptul că bugetul nu e deloc generos în privinţa culturii române, spusese că unul dintre motive îl reprezintă furtul ca din Codrii Vlăsiei. Mi-am amintit de acest lucru şi i-am spus că nici aceşti codri nu prea mai există, parcul Crâng fiind doar un crâmpei. A zâmbit, spunându-mi că trebuie să ne păstrăm optimismul ca naţie.

Una peste alta, a fost o întâlnire pe care nu o voi uita prea curând, sper că niciodată...Mai jos este momentul de rămas bun.

Dinu Săraru

Foto: Lucian Mănăilescu

Anabasis / călătorie spre interior

cu băieţii la o bere conceptele iau forma bulelor de pe marginea halbei

se măresc apoi dispar suflate de un copil

ca într-o fotografie developată în timp ce uşa se deschide din greşeală

vezi adevărul doar o secundă şi hârtia se înnegreşte

dacă o fărâmă din inima ta s-a trezit pentru mine e suficient

pe acolo pot intra trăgând albastrul cerului în fire

vei spune că suntem un apendice al absurdului

precum un poem perfect rupt în bucăţi şi mestecat în graal

dar hârtia poate redeveni pom

un pom cântând din rădăcini în urechile nopţii de cheratină

ştiu / moartea dă dependenţă

trebuie să atingi măcar o dată coarnele taurului din Pamplona

numai aşa poţi avea acces la extazul pe care în această realitate îl ratezi

oricât l-ai pândi te prinde cu garda jos

şi dacă nimic din astea nu s-ar întâmpla

şi dacă gura ar ţine locul inimii

tot nu aş întreba „ ce-ai face Doamne fără mine”

aş ieşi cu capul înainte din dragostea asta prin oamenii-oglinzi

până am rămâne doar noi doi

un lotru

şi Tenzing Norgay