necro inc.

nu pot fi donator universal

dar aș vrea să-mi prelevați visele

când voi intra în iubire clinică

ar fi ca o folie albastră pe un ecran alb-negru

brațele voastre – ogive fluorescente

degetele smulgând

un tril fiecărei sinapse

nu poți înțelege splendoarea ierbii

dacă o privești de sus

la început se înverzesc genunchii

sângele devine sevă în perfuzie

din ea picături de plastic încins

cad în matrițe

te recompun

aceeași înălțime

părul tuns băiețește

vocea un fagure de albine sălbatice

degetele lungi de preoteasă egipteană

umbra ta unduind aerul

labiile zvâcnind

precum branhiile

și nu ai mai respira -

să-mi ajungă mie

întunericul

și ai încerca să uiți tot

ca să cred

într-un nou început