oraşul nu mai ascultă nu mai pândeşte nu te mai înţelege
butoiul de tablă în care a fost smoală arde mocnit
tuşind scântei deasupra vreascurilor de castan
fumul pictează sub podul drăgăicii noi constelaţii
ştiu că nu mă pot înălţa cât tu poţi coborî
sinodul oamenilor străzii
dezbate noaptea sub arcul de beton
natura mea umană şi poetică
schisma va veni din urmă
şi unii dimineaţa cu gulere albe scrobite
vor aştepta în downtown
viaţa topită în lingouri
suntem holograme ale unor oameni mai simpli
diferenţa între ceea ce poate fi spus şi arătat
iubirile de unică folosinţă lucrează în noi
precum google la realitatea augmentată
şi vocea ta mă despresoară
şi zidul devine o amintire colorată
de care te saturi ca de un cântec genial ascultat de o mie ori
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
cuvintele asculta supuse glasul poetului...la multi ani si multa inspiratie...numai ganduri bune de la o ramniceanca sarata
RăspundețiȘtergerecu drag,
camelia manuela sava
Camelia, mă bucur de fiecare dată când îmi laşi un semn al lecturii.
ȘtergereÎţi doresc toate cele bune pentru noul an care bate la uşă!
Craciun cu sanatate si prosperitate! Ionela, cu aleasa pretuire.
RăspundețiȘtergereIoana, îţi mulţumesc. Te aşteptăm cât de curând la cenaclul Ante Portas. Sărbători liniştite!
Ștergerehttp://actualitateabuzoiana.ro/mareea-de-nisip-sub-ochii-tai/
RăspundețiȘtergere