luni, 23 septembrie 2013
oniromahie
vine o vreme când te gândeşti la viitor
ca şi cum ai mânca boabe de struguri pe întuneric
soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta
începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt
te aşezi pe margine / fumul de ţigară devine un laţ
de care se împiedică trecătorii
vine o vreme când nu mai încapi între noapte şi zi
umbra caută alt trup
ajunge la tine ca un melc traversând o autostradă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
VINE VREMEA CAND TREBUIE SA ALEGI INTRE DA SI NU...fiindca „nu mai incapi între noapte și zi”- superb spus
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru lectură și apreciere. Vă mai aștept cu drag.
Ștergerefrumos! admir decenta si acuratetea poemelor tale, Laurentiu
RăspundețiȘtergereDorina, mă bucură nespus intervenția ta. Încerc în poeme să filtrez și să dau o expresie cât mai nuanțată a ceea ce simt și gândesc.
RăspundețiȘtergere